Superactiune!

Mai stiti pe la inceputurile epocii video cum ne adunam infrigurati pe la unul din posesorii de aparate de gen ca sa facem seara de film(e) ? Mama ce tare ni se parea inventia aia cu casete cu imagini ! Ei cam la vremea aia a aparut si bisnisu’ cu casete de inchiriat. Da, da, alea traduse toate de o doamna timida si decenta care la toate fucu-rile traducea: idiotule sau du-te dracului. Pe vremea aceea cum lumea nu prea avea idée despre subiectu’ filmului exista intodeauna un nene sau o tanti, draguti, care punea etichete pe casete gen: drama, dragoste, aventuri, de casa. Sau cele mai cautate si tocite – SUPERACTIUNE.  Daaa, la genu’ asta am facut cunostiinta cu mai toti eroii hollwyood-ieni ce i-am vazut mai tarziu in cinematografe.

Eeee prins de o astfel de nostalgie dupa eroii tineretii, neavand ce face in weekend, ca tot romanu’ bun platitor de drepturi de autor, imi descarc de pe net un film cu un domn d’asta smecher pe numele lui Stefanut a lu’ Segal. Numele filmului ?  N-are importanta, oricum ceva cu “periculos”. Acum trebuie sa recunosc ca atunci cand a aparut pe video, am fost impresionat de tehnica sa de “comunicare” cu pumnii, picioarele si alte tot felu’ de arme albe sau mai putin albe. Asta pana cand omu’ convins ca daca stie bataie stie orice, s-a apucat sa fie si regizor si producator, mai ceva ca Sergiu al nostru. Nicolaescu desigur. Faza e ca am nimerit inca o data un film in care batausul nostru era producator si in care cred ca-si varase nasu si prin scenariu, ca prea era varza. De cand a inceput filmu’, omu’ nostru, adica Stefanut a lu’ Segal asta ,si-a compus o fata (de fapt cred ca asta e fata lui), o voce si un vocabular de cred ca l-a facut invidios pe George Lucas ca nu l-a gasit la timp pentru rolul lui Darth Vader.

Va dati seama ce economie faceau oamenii cu costurile pe efecte speciale din Star Wars.  Pai n-aveau nevoie de masca pentru Vader ca aveau fata lu’ Stefanut, iar in loc de sabie laser omu’ se descurca cu orice prindea-n zona: o tigaie spatiala, un filtru sonic de cafea sau o matura electronica cu aspiratie ionica de praf. De voce nici nu mai zic. O galgaiala infundata, de zici ca se sufoca, din care se disting propozitii alambicate, formate dintr-un singur cuvant, ce tine locul atat de subiect cat si de predicat. Mai precis vorbeste la fel de mult ca tovarasu’ tipului cu ‘nu stiu ! nu stiu !” . Adica ala cu pluralul, cu “doua”.

Oricum am rezistat pana pe la jumatatea filmului, cand o juna prabusita intr-o balta de sange, il indemna pe eroul nostru sa o razbune. Ce n-am inteles eu niciodata este faza asta cu intrebarea idioata “ Esti in regula ?” . Adica personaju’ in cauza are smuls un picior, ii lipseste un ochi, are spume la gura si tu-l intrebi daca e OK ?  Ba mai mult, cu toate lipsurile enumerate mai sus, in loc sa urle ca apucatu’ dupa ajutor si sa se agate de tine sa-l salvezi, sta extrem de calm, oftand timid, indeamnindu-te sa-ti vezi  linistit de treaba.

Cert e ca la jumatatea filmului, deja eu pe jos, iar Claudia pe canapea, ne tavaleam de ras ca la o comedie reusita. Dupa ras, vine… foamea. Iar foamea vine odata cu o bataie din film, ce se desfasura intr-o bucatarie a unui restaurant chinezesc, prin care bucatarii alergau inebuniti cu wok-ul in flacari, sa-i fereasca pe batausi. Si cum orice lucru este intr-un final bun la ceva, iata cum imi vine ideea sa las balta activitatea desfasurata in fata TV-ului si sa m-apuc de treaba ,in bucatarie, cu un tel precis. O reteta de mancare chinezeasca.

Ce folosesc eu pentru asta ?

500 gr cubulete carne de vita (sau mai bine vitel de lapte sau manzat ca e mai fraged) fara grasime si pielita. Se gaseste in magazin ii zice “gulas de vita”

Doi ardei grasi rosii mari si un ardei gras rosu verde, tot mare

O ceapa rosie mare.

Cam 100 gr telina .Iei una mare o cureti de coaja tai feli cam de jumate de centimetru grosime, iar feliile le tai la randul lor tot cam de jumatate de centimetru grosime astfel ca seamana cu cartofii pai. Iti trebuie cam o mana zdravana de fasii astfel taiate.

Ardei rosu iute, din cei mari, vreo doi

O lingura de miere

O lingura de otet (prefer de vin)

Sos de soia

Ulei de masline

Sare piper

Unt

Curry, seminte de susan

Vin – o sticla de Feteasca Neagra Private Reserve, demisec

Si evident orez. Eu cumpar la cutie din cele care sunt gata portionate in saculete de plastic ce il pui direct la fiert. Integral sau salbatic daca tineti la dieta, alb rafinat, daca nu va pasa.

Buun.

Cum eu am toate astea, de obicei, in camara. M-apuc de treaba.

Cum voi nu le-aveti… o sa sunati  sa comandati “la chinezesc”.

Cum sunt sigur ca o sa sunati sa comandati…

Va urez… noapte buna!

Acest articol a fost publicat în despre bucatareala si nu numai. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Superactiune!

  1. Mada zice:

    beeeei! tu ne iei la ‘shto? ha??!
    o sa comand o pizza aia o sa comanda! na! cu BERE! 😛

  2. Teiucul zice:

    ce oameni, ce oameni… 😆

Lasă un comentariu